Depozite bancare - sume garantate

Plafonul de garantare reprezintă nivelul maxim al garantării per deponent garantat şi per instituţie de credit, stabilit conform prevederilor legii. Începând cu 1 ianuarie 2011 acesta este de 100.000 de euro în echivalent lei.

Pentru calculul în lei al plafonului de garantare şi, respectiv, al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea compensaţiilor, se folosesc cursurile de schimb comunicate de Banca Naţională a României la data când depozitele au devenit indisponibile.

Plata compensațiilor se face numai în lei de catre Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar. Fiecare deponent poate fi compensat doar în limita plafonului de garantare, indiferent de câte depozite deţine la acea instituţie de credit şi de mărimea lor.

Depozite garantate

Prin depozit se înţelege: “orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile.”

Depozitul garantat reprezintă orice depozit aflat în evidenţa instituţiei de credit, care nu se încadrează în categoriile prevăzute în Lista depozitelor negarantate şi pentru care FGDB asigură plata compensaţiei.

Lista depozitelor negarantate

1. Depozite, altele decât cele care se încadrează în prevederile Ordonanţei 39/1996, art. 7 alin. (3), ale unei instituţii de credit făcute în nume şi cont propriu;
2. Instrumente care se încadrează în definiţia fondurilor proprii, conform reglementărilor Băncii Naţionale a României privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit;
3. Depozite ale instituţiilor financiare, aşa cum sunt acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia instituţiilor financiare nebancare din categoria caselor de ajutor reciproc;
4. Depozite ale asiguratorilor şi reasiguratorilor, aşa cum sunt aceştia definiţi în legislaţia privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor;
5. Depozite ale autorităţilor publice centrale, locale şi regionale;
6. Depozite ale organismelor de plasament colectiv, aşa cum sunt acestea definite de legislaţia pieţei de capital;
7. Depozite ale fondurilor de pensii;
8. Depozite la instituţia de credit aparţinând, după caz, administratorilor acesteia, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, auditorilor, acţionarilor semnificativi;
9. Depozitele deponenţilor cu statut similar celor de la pct. 8 în cadrul altor societăţi din grupul instituţiei de credit;
10. Depozitele membrilor familiilor persoanelor fizice menţionate la pct. 8 şi 9, respectiv soţ/soţie, şi rudele şi afinii de gradul întâi, precum şi ale terţelor persoane care acţionează în numele deponenţilor menţionaţi la pct. 8 şi 9;
11. Depozitele la instituţia de credit ale companiilor din grupul din care face parte instituţia de credit;
12. Depozite nenominative;
13. Valori mobiliare de natura datoriei emise de instituţia de credit, precum şi obligaţii care izvorăsc din acceptări proprii şi bilete la ordin;
14. Depozitele întreprinderilor, persoane juridice, care nu intră în categoria microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.